perusi

1. Informatii  Despre Perusi

      Perusul:                                           

    Perusul este un papagal raspandit in Australia. Lungimea perusului este de 20-22 cm din care coada de aproximativ 10 cm; Perusul are aripa de aproximativ 9 cm. Perusii ondulati traiesc in stoluri si se deplaseaza de la un loc la altul pentru a-si gasi hrana alcatuita din semintele plantelor (diferite graminee si alte plante cu seminte), abundente in stepele australiene. Pe langa diferite seminte consuma si frunze si verdeturi fragede, muguri si unele fructe pe care le ciugulesc. Cand hrana se imputineaza stolurile isi schimba locurile de hranire. Inaintea perioadei de reproducere,  se stabilesc in zone cu conditii cat mai favorabile. Seara si dimineata se deplaseaza in locuri cu apa, unde se adapa si se scalda. Nici in perioadele de reproducere perechile nu se izoleaza Perusii sunt papagali ce cuibaresc in colonii, in scorburile copacilor.

       Depun 4-6 oua in cuiburi amenajate mai ales in scorburi. Clocitul (incubatia) dureaza 3 saptamani, timp in care masculul se ocupa de hranirea femelei, Perusul aduce hrana in gusa, ceea ce face ca femela sa paraseasca destul de rar cuibul. Puii zboara din cuib la varsta de aproximativ 5 saptamani, fiind suficient de dezvoltati pentru a-si insotii parintii in zbor.

Perusii ondulati sunt pasari dinamice, papagali mobili si foarte comunicativi, emitand permanent sunete de chemare si de comunicare reciproca, care, la nivelul intregului stol capata o rezonanta si o sonoritate ampla si variata, animand mediul inconjurator. Pasarile foarte tinere, tinute separat pot fi invatate sa imite cuvinte in tonalitatile specifice timbrului lor. Acest lucru este posibil dupa repetari dese ale cuvintelor, pronuntate clar si cu intonatie cat mai placuta. Invatarea cuvintelor se face succesiv, mai intai cate o silaba, apoi cate un cuvant si abia ulterior mai multe cuvinte. Desigur insa ca perusii nu pot rivaliza la pronuntarea cuvintelor cu papagali de talie mai mare, care sunt mai buni imitatori.

 

2. Cresterea Perusilor Ondulati Comuni

 

      Perusii ondulati au fost adusi in Romania in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Inca din acea perioada s-a pus problema reimprospatarii sangelui cu pasari aduse din alte zone, acest lucru concretizandu-se prin aducerea a 10 exemplare in anul 1901 direct din Australia. Numarul perusilor a crescut continuu, ajungand sa concureze chiar cu mai vechii musafiri din tara noastra, canarii.

      Principalele cauze pentru care perusii ondulati sunt asa de raspanditi si indragiti in toata lumea sunt coloritul foarte variat si frumos (cele mai apreciate culori fiind verde,albastru si violet), faptul ca sunt foarte vioi si blanzi, usurinta cresterii si reproducerii si capacitatea de a reproduce vocea omeneasca.

      Hrana usacata este alcatuita in special din seminte de mei si ovaz, consumul mediu zilnic pentru o pasare fiind de aproximativ 15-20 g, adica 4,5-6 kg de seminte pe an. Acest consum este relativ mare pentru o pasare ce cantereste intre 40-60 g, deci un perus consuma zilnic hrana echivalent cu o treime din greutatea sa. Acest lucru se datoreaza metabolismului ridicat, pasarile avand astfel energie foarte multa, ceea ce le face sa fie asa de vioaie. Pe langa hrana uscata, perusii consuma si hrana moale, dintre care cea mai raspandita este oul fiert, amestecat cu biscuiti sau pesmet. Oul este un aliment complex, ce contine toate elementele nutritive necesare unei pasari, insa trebuie administrat cu atentie deoarece acesta trebuie consumat in scurt timp, oul fiind un aliment usor alterabil si putand provoca deranjamente intestinale si chiar hepatita. Hrana verde nu trebuie sa lipseasca din meniul papagalilor, aceasta fiind formata din rocoina, papadie, patlagina, traista ciobanului, trifoi, lucerna, spanac, salata si frunze de morcov, insa frunzele trebuie sa fie proaspete si uscate, frunzele ude putand provoca indigestii. Un alt element important al hranei perusilor il constituie ramurile de pomi de esenta moale cum ar fi salcia, plopul, teiul. Asigurati-va ca ramurile sa nu fie stropite cu pesticide. Acestea au rolul de a satisface nevoia de a roade a perusilor si de a completa necesarul de vitamine a acestora.

 Oua depuse in              cuib             

Pui de o zi                                        

Cam atat este de "mare" un pui de o zi si un ou de papagal :)

     Reproducerea perusilor ondulati comuni se face cu destul de multa usurinta. Varsta minima de reproducere este de 8 luni la femele si 12 luni la masculi. Reproducerea se face in 2-3 serii, depinzand de randamentul pe care pasarile il dau. In cazul imbolnavirii sau rezultatelor slabe la reproducere, pasarile sunt trecute la repaus pentru refacere. Cuibul de reproducere are baza de 16 X 20 cm si inaltimea de 22 cm, cu gaura de intrare de 4,5 cm. El se ataseaza exterior la o colivie metalica cu baza de 30 X 50 cm si inaltimea de 30 cm in cazul reproducerii pe perechi.

      In cazul reproducerii in voliere cuiburile de reproducere trebuie sa fie cat mai asemanatoare deoarece se pot crea conflicte in cazul in care dou femele prefera acelasi cuib. Reproducerea in voliere are cateva avantaje si anume usurinta hranirii si eventual un randament mai ridicat al pasarilor la reproducere, insa personal preferam inmultire pe perechi separate deoarece astfel se pot obtine pasari de o calitate superioara si se pot observa separat performantele reproducatorilor. In perioada de repaus, pasarile se separa pe sexe, ceea ce usureaza acceptarea partenerului in momentul in care se trece la o noua serie de reproducere. La un cuib se lasa doar 3-4 pui pentru ca acestia sa fie bine hraniti si sa nu-si epuizeze parintii. Puii se separa la 5-6 saptamani cand devin independeti de parinti si mananca singuri. Acest moment se poate identifica si prin observarea lungimii cozii, atunci cand aceasta este aproximativ egala cu cea a parintilor. Puii se separa de asemenea pe sexe si sunt tinuti in voliere pentru a se maturiza. Spor la ... reproducere! :)

     Bolile nu constituie o problema pentru perusi atata timp cat alimentatia este corespunzatoare, primesc din plin aer curat, lumina si un loc mare pentru zbor care este curat si deparazitat. Dezinfectarea si deparazitarea de fac de doua ori pe an prin curatirea si varuirea incaperii in care sunt tinuti papagalii, cat si prin vopsirea cu motorina a tuturor partilor metalice si de lemnarie. Custile si cuiburile sunt introduse in incapere abia dupa uscarea varuielii si aerisirea incaperii pana cand dispare orice miros neplacut. Un rol important in prevenirea bolilor il are aerul curat, astfel in camerele aglomerate cu papagali aerisirea este obligatorie de mai multe ori pe zi. Lumina de asemenea este un factor important pentru sanatatea papagalilor, incaperea trebuind sa fie luminoasa si calduroasa, pe perioada iernii fiind de preferinta o camera incalzita. Astfel prin respectarea acestor catorva simple reguli veti avea papagali sanatosi si vioi.

 

3. Cum Invatam Papagalii Sa Vorbeasca

 

      O calitatea deosebita pe care o au aceste minunate pasari este aceea ca unele exemplare pot imita vocea omeneasca. Calitatea cuvintelor pe care le pot pronunta perusii este insa destul de slaba si nu se pot compara cu alte exemplare de talie mare care pot pronunta cuvinte mai clar. Prin exercitii pe care vi le vom prezenta in continuare, perusii pot totusi invata unele cuvinte.

     In primul rand perusii pot fi invatati sa vorbeasca doar daca sunt luati de mici de langa parinti si crescuti separat, fara a avea contact cu alti papagali. Papagalii trebuie luati de langa parinti inca din cuib (cel mai indicat) insa in acest caz ei trebuie hraniti zilnic cu mei decorticat si cu terci de gris pana cand incep sa manance singuri, fie la maxim o saptamana dupa ce au iesit din cuib. Papagalul ales trebuie sa fie cat mai bland, sa nu se sperie cand apropiem mana de el. De asemenea un criteriu important al alegerii perusuilor este cel al sexului, la perusii ondulati mai buni vorbitori fiind masculii. Stabilirea sexului la o varsta asa frageda este dificila insa iata un indiciu care va poate ajuta: culoarea ceromei ce inconjoara narile la masculi este in intregime de culoarea roz-violacee, pe cand la femele este roz-violacee pe margini, slabind in intensitate pana in dreptul narilor unde este bleu-albicioasa.

Pui de papagali de 10 zile

Pui de papagali de 10 zile

Pui de papagal de 3 saptamani

     Dupa alegerea puiului potrivit, acesta se tine intr-o cusca de marime medie 50 X 30 X 20 cm cu vase cu apa, hrana obisnuita descrisa mai sus, si nisip pe jos. Acesta trebuie tinut izolat fata de alti papagali, pentru a nu auzi cantecele acestora, deoarece acest lucru l-ar face sa nu mai imite vocea omeneasca.

     Primul lucru ce trebuie facut este imblanzirea perusului, prin evitarea zgomotelor si a miscarilor bruste. Trebuie sa ne apropiem de cusca si cu miscari line sa punem mana pe el, fara sa-l speriem, sa il mangaiem pe ceafa si pe partile laterale ale capului. Dupa ce repetam acest lucru de mai multe ori, il invatam sa ne stea pe deget si incet putem sa-l scoatem din colivie.La primele incercari de a-l scoate din colivie probabil se va speria si va zbura prin camera, lovindu-se de pereti si de geam. Trebuie lasat sa se linisteasca si de cele mai multe ori se intoarce singur la crescator. In caz contrar il prindem usor, cu blandete si il punem inapoi in colivie.In tot acest timp ii repetam numele sau cuvantul care vrem sa-l invete.Repetam aceste exercitii de mai multe ori pe zi pana cand papagalul se imblanzeste si se imprieteneste su crescatorul.

     Dupa ce s-a imblanzit, perusul este lasat sa zboare in camera si se observa ca este foarte prietenos cu cresatorul, asezandu-se pe umerii lui, pe deget, etc. Partea cea mai importanta in acest moment este repetarea cuvantului (la inceput este de preferinta alegerea unor cuvinte usoare Riki, Kiki, Miki, etc.) de multe ori pe zi, pana cand il pronunta (pe la varsta de 3-6 luni). Este important ca atat pe perioada de invatare cat si dupa ce pronunta cuvantul, sa nu pronuntam nici un alt cuvant. Este indicat ca invatarea perusului sa fie facuta de o singura persoana, pentru ca papagalul sa nu auda alt timbru vocal care sa-l enerveze sau sa-l dezorienteze. Performante mai bune in invatarea perusilor sa vorbeasca il au femeile si copiii, deoarece au vocea mai subtire si astfel mai apropiata de glasul papagalului.

     Dupa ce l-am invatat un cuvant, se trece la invatarea altuia nou, cu repetarea cuvintelor ce le-a invatat deja, in caz contrar putand sa uite ce a invatat. Dupa ce a invatat mai multe cuvinte se poate trece la invatarea unor propozitii scurte, insa nu i se pronunta decat un cuvant sau o propozitie odata si dupa ce a invatat-o bine se trece la urmatoare.

     Un mod interesant si eficace de a invata un papagal sa vorbeasca este prin inregistrarea unui cuvant pe caseta si redarea in mod repetat.

     Astfel pentru a invata un papagal sa vorbeasca este nevoide de multa rabdare, insa un astfel de efort se merita pe deplin, rasplata fiind satisfactia pe care o veti avea cand papagalul va va striga pe nume cand veti intra in camera :). Succes!

Pentru a veni in ajutorul iubitorilor de pasari incercam sa strangem laolalta informatii despre pasari postate de dumneavoastra, iubitorii de pasari, in mediul online.Facem acest lucru fara sa avem vre-un interes material si fara sa pretindem ca suntem proprietarii acestor informatii sau ca ele sunt complet adevarate.Deasemenea mentionam conform legii sursa.Multumim celor care se obosesc sa impartaseasca din experienta lor si celorlalti pasionati de pasari. Sursa: papagali.ro

 


Indragit datorita vivacitatii, coloritului si trilurilor sale, perusul se bucura de multi admiratori in randul iubitorilor si crescatorilor de pasari. Denumirea stiintifica a perusului este Melopsittacus undulates si provine de la cuvintele melos (grec.) – melodie, psittacus (grec.) – papagal si undulates (lat.) – ondulat.

                                           istoria perusilor.


 

Perusul este originar din Australia, fiind intalnit aproape in toate regiunile.
Din cercetarile paleontologilor reiese ca stramosul perusului de astazi ar data din timpul dinozaurilor, fiind urmasul comun al reptilelor si pasarilor. Motivul acestei concluzii este acela ca solzii la reptile si penele la pasari se formeaza subcutanat (sub piele). Mai mult, atunci cand penele ies in intregime de sub piele sunt „moarte" si inceteaza sa mai creasca, dar amandoua, atat penele cat si solzii, raman atasate in foliculi, sub piele.
Se presupune ca urmasul comun al reptilelor si pasarilor este o creatura peristorica care a trait acum aproximativ 4 milioane de ani in urma si se numea Archaeopterix. Aceasta creatura este prima fosila descoperita care prezenta atat solzi, cat si pene, penele crescand pe partea inferioara si pe coada, iar picioarele din fata se asemanau cu niste aripi in formare. Ceea ce este important de stiut este ca Archaeopterix nu zbura.
In acele vremuri, Australia, Africa, America de Sud, India si Antarctica formau un singur continent. Aproximativ acum 100 milioane de ani, acestea s-au desprins una de alta formand continente separate si migrand spre pozitia lor actuala. Cu 15 milioane de ani in urma, Australia era acoperita de paduri, iar in mijlocul ei existau mari interioare. In jurul acestei date, clima a inceput sa se schimbe incetul cu incetul, padurile au disparut, lasand in urma lor desert, iar marile interioare au secat, ramanand imense depresiuni.
Perusul salbatic, se crede ca ar fi avut dimensiuni mult mai mari decat cel din zilele noastre. Se pare ca ar fi avut surse de hrana constante si abundente, ceea ce i-ar fi permis o dezvoltare mai impresionanta, nu trebuia sa zboare pe distante lungi pentru procurarea acesteia asa cum o face in zilele noastre, iar clima era mai temperata, cu temperaturi mai putin ostile si cu mai multe surse de apa.
La sfarsitul secolului trecut s-a descoperit o pestera in sudul Australiei in care a trait o specie de lilieci carnivori, mari consumatori de perusi. Numeroase portiuni din corpul perusilor au cazut pe jos si s-au fosilizat. Perusii fosilizati dateaza de acum circa 4 milioane de ani. Aceasta descoperire a demonstrat ca perusul salbatic a ramas aproape neschimbat in toata aceasta perioada si ca este un adevarat supravietuitor, fiind capabil sa zboare si sa paraseasca cuibul dupa numai circa 4 saptamani de viata.
Dupa cum se constata din datele oferite, perusul nu a evoluat foarte mult in ultimii 4 milioane de ani. Toate exemplarele domestice pastreaza gene originale de la perusul salbatic.
Multe dintre varietatile de perusi pe care le detinem fiecare dintre noi au fost create si selectionate de ornitologii din Marea Britanie.


Achizitionarea



Inainte de achizitionarea unui perusi este bine sa aveti cateva cunostiinte elementare pentru a va asigura ca veti cumpara un exemplar tanar si sanatos. Iata cateva date care va vor orienta si ajuta:
-    achizitionarea se va face de la un pet-shop sau direct de la crescator;
-    chiar daca perusul in sine nu costa foarte mult, hranirea, gazduirea si timpul alocat lui este un cost continuu care include colivia, mancarea, vizitele la medicul veterinar si un timp apreciabil petrecut in compania lui;
-    inainte de achizitionarea unui perus este bine sa consultati o carte referitoare la cresterea si intretinerea acestuia, sa vorbiti cu alti crescatori de perusi si sa cereti sfatul unui medic veterinar;
-    la intrarea intr-un pet-shop sau intr-o crescatorie trebuie sa sesizati in primul rand conditiile de igiena si modul in care sunt crescute animalutele. Aceste conditii includ o colivie curata si un loc de joaca, multe jucarii, apa si proaspete;
-    intotdeauna alegeti o pasare care este vioaie, dar sfioasa, acestea fiind unele dintre semnele starii de sanatate. O pasare abatuta, care se lasa usor prinsa, este clar ca are o suferinta.
-    alegeti o pasare care are partea dorsala curata. O parte dorsala murdara este indicatia unei igiene precare, a unor probleme digestive sau a altor afectiuni medicale;
-    aveti grija ca fosele nazale sa fie curate. Evitati sa cumparati pasari care prezinta pe cioc sau la nivelul foselor nazale mucozitati. Aceasta este o informatie clara ca pasarea are probleme respiratorii;
-    perusul jucaus si atent la ceea ce se petrece in jurul lui este preferat perusului mic, tacut care sta singur in coltul coliviei;
-    un perus sanatos trebuie sa aiba toate penele. Chiar daca penele de pe aripi trebuie scurtate, fiti siguri ca sunt toate la locul lor. De asemenea, penele trebuie sa fie curate, lucioase si stralucitoare.
Varsta optima de achizitionare a unui perus este de circa 3 luni.

Aspectul exterior si dimensiunile










Perusul obisnuit are pe piept un penaj verde-deschis, aripi de culoare verde cu terminatiile negre, iar capul este galben cu dungi negre. La pasarile tinere se constata prezenta unor dungi negre pe frunte, iar ochii sunt in intregime negri. Pe masura ce inainteaza in varsta, dungile de pe frunte se retrag catre spate, iar in jurul pupilelor se formeaza un inel alb. La pui, narile sunt colorate in alb la femela si in roz la mascul.
Exista mai multe varietati de perusi obtinute prin incrucisari, fiecare fiind diferentiata prin talie, aspect exterior si coloritul penajului. Ca si varietati de culoare se pot intalnii perusii galbeni, albastri, violet si albinosi (albi imaculati).
Diferentierea sexelor se poate realiza cu o mai mare exactitate dupa varsta de 6 luni, cand femela va avea fosele nazale gri-maron, iar masculul albastru.

Printre varietatile de perusi cel mai frecvent intalnite se numara si perusul baltat dominant. Aceasta are un penaj foarte variat, combinatiile cele mai frecvente fiind verde si galben sau albastru si alb. Baltatul dominant se imperecheaza usor, deoarece doar unul dintre membrii cuplului trebuie sa fie baltat pentru a se obtine pui similari. Atunci cand au o pata mare si colorata pe piept, perusii baltati sunt supranumiti „vargati".
Marimea perusilor este de circa 14-18 cm lungime.


Durata de viata a perusului este de 18-22 de ani In captivitate,insa  nu este exclusa posibilitatea de a atinge 25 -27 de ani in captivitate ( in functie de cum este ingrijit si la ce tratament este supus..) media de viata a perusului salbatic este de 20-max25 ani.

Mascul sau femela?




Perusii sunt animalute extrem de sociabile, in libertate, traind in cupluri si in colonii formate din sute de exemplare. In captivitate, se obisnuieste usor cu noile conditii de viata, dar ii place intotdeauna sa aiba un partener sau sa i se acorde multa atentie si afectiune. Va suporta usor orele in care lipsiti de acasa daca va avea alaturi un companion de aceeasi specie, fie el perus sau alta „zburatoare". Masculul este mai linistit, mai bland si grijuliu, canta mai mult si invata mai usor sa reproduca cuvinte sau cantecul altor pasari cu care convietuieste. Femela are o fire mai protectoare, fiind mai putin tolerante cu colocatarii si mai dezordonate.
Perusii masculi.
ii deosebim de femele prin faptul ca narile sunt de o nuanta albastruie sau uneori mov
-sunt mai prietenosi
-au o capacitate mai mare de a vorbii
-agresivitatea este mai redusa decat la femele




Colivia

 


Perusii sunt pasari extrem de vioaie si active, avand nevoie de o colivie spatioasa.
Colivia trebuie sa fie cat mai mare (minim 60cm latime, 40cm lungime si inaltime), pentru a oferi spatiu suficient papagalilor pentru desfasurarea confortabila a imperecherii. Perusii pot fi inmultiti atat in colonii cat si in perechi. Pentru evitarea eventualelor probleme va trebui sa aveti un numar egal de masculi si femele in colonie sau sa optati pentru reproducerea unei singure perechi. Orientati-va catre o colivie/voliera care sa va permita sa decupati barele in asa fel incat sa puteti prinde cuibul, asezandu-l in exteriorul coliviei, pentru a salva cat mai mult spatiu in interiorul acesteia.
  Este esential ca in colivia perusului sa fie amplasate multe baghete pe care acesta sa se poata catara si odihni. Perusul are nevoie, in medie, de 10-12 ore de somn. Din colivia perusului nu trebuie sa lipseasca:

Stinghiile
Stinghiile din colivie sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat papagalii sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale.
Cuib
  Un cuib de dimensiuni 18x18x25 cm sau chiar mai mare, care trebuie sa fie prevazut cu o mica scobitura, astfel in cat ouale sa poata sta toate la un loc. Aceasta adancitura nu trebuie plasata pe mijloc, in zona unde pasarea intra si iese din cuib, ci intr-o parte. Partea de sus sau o laterala a cuibului trebuie sa fie detasabila pentru curatenie. Se pare ca cel mai bine este ca amplasarea cuibului sa se faca la exteriorul coliviei, deoarece perusii au acelasi spatiu in colivie, nefiind deranjati de proprietari atunci cand acestia au acces si verifica ouale;
  O tavita cu nisip pentru o mai buna digestie. Nisipul trebuie ars pentru a-l dezinfecta, eventual la ochiul de la aragaz.
  Un vas adanc de 4-5 cm cu apa pentru a-i facilita imbaierea pasarii;
Recipiente separate (boluri) pentru diferitele sortimente de mancare;
 Un recipient special pentru apa, care de cele mai multe ori se ataseaza de una dintre laturile coliviei;
 Un os de sepie care va ajuta perusul sa-si mentina dimensiunea normala a ciocului;
  Diferite jucarioase astfel ca perusul sa nu se plictiseasca si eventual, o oglinda, mai ales daca perusul este singurul locatar al coliviei.

Jucariile
Jucariile sunt si ele foarte importante. Papagalii sunt inteligenti si au nevoie de stimulare mentala si divertisment pentru o sanatate perfecta. Chiar si in perioada de reproducere ei trebuie sa-si exerseze si celelalte abilitati.
Este de preferat ca baghetele sau cuibul sa nu fie din lemn de cires, intrucat acesta este toxic pentru pasari si in general, accesoriile din lemn pot intretine infestatiile cu paraziti si acarieni, motiv pentru care sunt agreate cele din plastic.
Cand perusul doarme este bine sa acoperiti colivia cu o bucata de panza de culoare inchisa, pentru ca acesta sa se poata odihni in voie. Altfel, perusul se va trezi la prima raza de soare.


Imperecherea perusilor 

 

Orice detinator al unui perus se gandeste la un moment dat sa-si imperecheze companionul. Aceasta decizie trebuie luata cu responsabilitate si cu grija fata de pasare. Perusii se reproduc relativ usor si oricine poate avea o pereche pe care sa o lase sa se imprecheze in voia naturii, insa reproducerea responsabila necesita eforturi, timp, rabdare si dedicatie. Documentati-va cat mai mult si incercati sa obtineti raspunsuri la cat mai multe intrebari inainte de a va lansa in operatiunea de reproducere propriu-zisa. Astfel veti putea evita multe dintre eventualele probleme care pot aparea. Subiectul reproducerii este foarte vast si nu poate fi acoperit intr-un articol, de aceea ne propunem sa va prezentam pe scurt cateva repere care sa va ajute in luarea deciziei.
Inainte de toate, ganditi pe termen lung si analizati daca veti avea ce face cu puii nou nascuti, daca le veti putea oferi conditii bune de viata sau daca veti avea cui sa-i dati pentru crestere. Nu are sens sa chinuiti pasarile doar pentru a va satisface curiozitatile sau placerile. Nu va imaginati ca veti face bani din reproducerea perusilor, lasati acest lucru pe seama crescatorilor profesionisti. Ganditi-va daca veti avea suficient timp pe care sa-l dedicati parintilor si puilor si daca sunteti pregatiti sa ocupati locul 2 in viata perusilor dumneavoastra. Papagalii, odata parinti, vor avea grija mai intai de puii lor si este posibil sa nu mai fie la fel de atenti si dependenti de dumneavoastra.
Decideti daca sunteti pregatiti sa faceti fata eventualelor probleme care ar putea aparea: de insucces al reproducerii, de sanatate a parintilor sau puilor (care pot atrage dupa ele si costuri financiare) sau chiar de moarte a pasarilor. De asemenea, ganditi-va daca nu va va fi prea greu din punct de vedere emotional sa va despartiti de puii crescuti de dumneavoastra atunci cand va veni momentul sa le gasiti alti stapani. Incercati sa dobanditi cateva cunostinte de genetica, in acest fel va va fi mult mai usor sa intelegeti reproducerea ca proces.
Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti atunci cand ati luat decizia de reproducere este sa va asigurati ca aveti o pereche de perusi viabila, sanatoasa, care a fost hranita corespunzator si care a beneficiat de exercitii fizice de zbor (esentiale pentru sanatatea reproducerii). Desi poate parea amuzant, aveti grija sa alegeti intr-adevar o pereche, formarea unui “cuib” din exemplare de acelasi sex este o greseala des intalnita, cu atat mai mult cu cat masculii pot afisa comportamentul specific de curtare fata de alti masculi si femelele fata de alte femele. Alegeti un mascul si o femela compatibili, care sa se accepte unul pe altul, pentru ca altfel nu se vor imperechea.
NU imperecheati perusi inruditi pe linie de sange, acest lucru este periculos intrucat poate determina maladii si defecte genetice ale puilor sau chiar moartea acestora. Perusii ajung la maturitate la varsta de 4-6 luni si pot incepe sa se inmulteasca, dar este bine sa tinem tinerele femele intr-o cusca separata pana ating varsta optima de imperechere: 12 luni. Perusii se inmultesc prolific intre varstele de 1 si 5 ani. Foarte important este si sa nu permiteti papagalilor sa scoata mai mult de 2 randuri de pui pe an. Nerespectarea acestei conditii poate determina afectarea grava a sanatatii femelei, datorita pierderilor masive de calciu.
Unii crescatori prefera sa separe femelele de masculi in afara perioadei de imperechere, considerand ca aceasta separare va determina obtinerea de pui mai multi si mai sanatosi.
Studiati problema si sub aspectul varietatilor pe care doriti sa le imperecheati si al puilor care ar putea rezulta din combinarea respectivelor varietati.
Daca perusii dumneavoastra sunt recent achizitionati sau recent introdusi in casa dumneavoastra, lasati-le un timp de acomodare cu noul lor mediu de viata de circa 3 luni, inainte de a-i reproduce.
Daca ati luat decizia de reproducere si ati format perechea viabila, asigurati-va ca le creati conditiile optime pentru imperechere. Aceasta inseamna sa le oferiti o colivie spatioasa, cu lungimea de minim 60cm, latimea si inaltimea de minim 40cm si un cuib in forma de cub, cu dimensiunile de 15X15X18cm. Cuibul poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros). Stinghiile din colivie sunt foarte importante, ele trebuie sa fie solide si sa ofere pasarilor suportul necesar in momentele de imperechere. Detalii despre accesoriile necesare pentru imperechere gasiti aici. Pentru stimularea reproducerii oferiti perusilor multa lumina puternica (12 ore/zi), bai zilnice cu apa din abundenta, mancare si apa de baut din abundenta. Suplimentati-le dieta cu alimente care sa contina vitamine, proteine si calciu.
Perusii se pot reproduce tot anul daca sunt conditii optime, dar sezonul lor de imperechere este primavara. Este recomandat sa descurajati reproducerea in luniile cu temperaturi ridicate, pentru a evita stresul cauzat de acestea.
Daca in urma analizei veti hotari sa nu va imperecheati perusii, nu e nici o problema, inseamna ca ati luat o decizie responsabila, spre binele pasarilor si al dumneavoastra. 



 Conditii optime

 

 

Daca aveti o pereche viabila de perusi si v-ati hotarat sa ii imperecheati va trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu cat imperecherea este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste sansele de succes. Sezonul de imperechere al perusilor incepe in primavara, odata cu zilele lungi si insorite si se sfarseste la inceputul toamnei. Totusi, in captivitate perusii pot fi reprodusi pe tot parcursul anului, daca li se asigura conditiile necesare.
Lumina
Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti perusilor multa lumina puternica timp de circa 12 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea vitaminei D. Astfel, ideal este sa folositi o sursa de lumina suplimentara. Alegeti o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) pe care sa o introduceti in camera in care se afla colivia. Nu asezati de la inceput lampa in apropierea coliviei pentru ca s-ar putea sa stresati papagalii. Asezati-o intai in coltul opus al camerei, mutand-o la fiecare cateva zile mai aproape de colivie. In final puteti aseza lampa la o distanta de 50cm de colivie, asigurandu-va ca pasarile nu vor putea atinge tubul sau cablul electric.
Ingrijirea

perusii necesita multa atentie si afectiune din partea proprietarilor pentru a fi deplin fericiti;
- pentru a-i face sa reproduca anumite cuvinte sau expresii trebuie sa le acordati timp, iar repetitia este cel mai important aspect;
- pentru a fi intr-o stare perfecta de sanatate, colivia si accesoriile perusului vor trebui igienizate saptamanal, in timp ce recipientele pentru apa si hrana, zilnic;
- resturile alimentare si dejectiile trebuie inlaturate zilnic, astfel ca pentru o mai usoara igienizare este bine ca fie colivia sa fie dotata cu o podea tip tavita care sa poata fi scoasa cu usurinta si igienizata, fie pe fundul coliviei sa se puna o hartie alba, care sa poata fi scoasa la sfarsitul fiecarei zile.


Hranirea

Nutritia echilibrata a perusilor este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor (de sanatate si comportamentale) pe care le pot dezvolta perusii se datoreaza unei alimentatii defectuoase. Astfel, dieta unui perus trebuie sa contina carbohidrati, proteine, lipide, vitamine si minerale.
In principal, alimentatia perusilor este alcatuita din seminte. Insa, in mediul lor natural, in afara de seminte (crude si coapte), aceste pasari mananca si verdeata, fructe si mici nevertebrate. Astfel, in afara de mixurile speciale de seminte sau peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate oferiti perusului dumneavoastra si o varietate de vegetale: morcov, broccoli, spanac, porumb, ardei gras, fasole, laptuca, seminte incoltite de iarba, patrunjel, mar, para, pepene galben, caisa, piersica. Inainte sa oferiti legumele si fructele spalati-le bine, taiati-le in bucatele mici si evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust. Fiti inventivi atunci cand pregatiti masa papagalului dumneavoastra, tineti cont de culorile legumelor si fructelor! Verificati prospetimea peletelor si mixurilor de seminte! Nu le oferiti papagalului daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti!
Cele mai intalnite tipuri de seminte din care este alcatuita dieta unui perus sunt: meiul, canepa, ovazul, floarea soarelui, falarisul, nautul. Semintele de mei si cele de falaris ar trebui sa fie majoritare in mixul de seminte oferit. Nautul trebuie folosit cu precautie intrucat este foarte bogat in grasimi. Semintele si peletele trebuie sa constituie aproximativ 50-60% din dieta unui perus. Restul va trebui acoperit de vegetale. Incercati sa obisnuiti de mic perusul dumneavoastra cu o dieta echilibrata. Perusii maturi pot fi dificil de “convertit” la o alimentatie diversa. Nu infometati niciodata pasarea daca doriti sa-i schimbati dieta, acest lucru este periculos pentru metabolismul sau. Va trebui sa aveti multa rabdare si sa incercati diverse trucuri, iar schimbarea nutritiei poate dura chiar si cateva luni.
Un perus adult mananca aproximativ 1,5-2 lingurite de seminte zilnic. Nu lasati la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat pasarea ar putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe care le prefera, ignorandu-le pe celelalte.
Le puteti oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare. NU oferiti perusilor carne sau produse din carne (desi, ocazional, le puteti da bucatele mici de carne de pui bine fiarta), sistemul lor digestiv nu este adaptat pentru astfel de hrana! Nu le oferiti nici ciocolata si evitati avocado. Sunt interzise si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare. Pasarile sunt intolerante la lactoza, deci evitati branza si iaurtul.
Unii perusi s-ar putea sa se ingrase peste masura. Acest lucru trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica in afara coliviei, dar nu prin infometare.
Perusul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Schimbati zilnic apa din adapatoare si curatati frecvent adapatoarea si recipientul pentru mancare pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau de imperechere.
In colivia perusului va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe care isi poate exersa ghearele si ciocul si care le furnizeaza calciul necasar), precum si sare si pietricele. Sarea previne caderea penelor si pietricelele ingerate ajuta la digestie. Acestea din urma vor trebui sa nu fie prea mici (pentru a deveni ineficiente), dar nici prea mari. In magazinele de specialitate veti gasi pietris special selectionat.

Perusii nu sunt pasari foarte pretentioase, avand o alimentatie aproape exclusiv vegetariana. In libertate, se hranesc cu seminte si lastarii diferitelor plante, dar si cu alimente de origine animala, respectiv, nevertebrate (insecte, melci, etc.). Ca si pasari de companie, de colivie (in captivitate), regimul perusilor trebuie sa se axeze intr-o proportie crescuta tot pe alimentele vegetale. Semintele sunt reprezentate de mei si ovaz, iar ca masa verde sunt recomandate folile de salata, mugurii, iarba verde sau fanul. Perusiilor, de asemenea, le plac legumele si fructele rase (morcov, broccoli, spanac, patrunjel, mere, kiwi, piersici, nectarine, pere, capsuni, portocale,banane, pe langa toate astea le place sa ciuguleasca florile si de multe ori si frumnzele salcamului ,si ale salciei ), amestecate cu tarate de grau si drojdie de bere. Fructele si legumele trebuie proaspete, bine spalate, de cele mai multe ori date pe razatoare si administrate la temperatura camerei. Oul fiert tare, faramitat marunt poate fi, de asemenea, administrat in hrana perusilor. La fel, coaja de ou este indicata pentru ca reprezinta o sursa de calciu pentru pasare.
Se vor evita urmatoarele alimente: ciocolata, cacaoa, varza, mazarea si fasolea, laptele si lactatele in general, cartoful crud, fructele de avocado, mancarea alterata sau doar acrita, si, in principal, toate alimentele care nu au fost mentionate anterior, fara consultarea in prealabil a unui medic veterinar.
Nu exista nicio restrictie in ceea ce priveste „vanarea" insectelor, acestea fiind chiar bine venite in alimentatia perusilor.
Complexele polivitaminice trebuie sa completeze necesarul de elemente nutritive, acestea avand un rol important in mentinerea starii de sanatate a perusului dumneavoastra.

Dieta unui perus este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui sa aveti mai multa grija de alimentatia papaglului. Ideal este ca, cu 2-3 luni inainte de a reproduce perusul, sa-i oferiti o hrana diversificata, cu continut ridicat de proteine si vitamine:
- mixuri de seminte de calitate (in special mei);
- vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, cartofi dulci, morcovi etc.,
- alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi;
*Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru a indeparta orice urma de Salmonella) si “coapta” la 350° timp de 45 de minute
Suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie si blocuri de minerale;
- o data pe saptamana suplimente de vitamine dizolvate in apa de baut.
Apa proaspata este esentiala pentru mentinerea perusului intr-o stare de sanatate excelenta. Apa trebuie reimprospatata zilnic, iar recipientul curatat cu aceeasi frecventa. Din cand in cand este bine ca in apa de baut pe care i-o administrati perusului dumneavoastra sa introduceti cateva picaturi (circa 3-4 picaturi) dintr-un complex polivitaminic care sa contina cu predilectie urmatoarele vitamine A, B, C, E si K.
Pietricelele (Nisip cu anason cereti la pat-shop) marunte nu trebuie sa lipseasca din colivia perusului. Ca si in cazul altor pasari, acestea favorizeaza digerarea mai buna a hranei.
Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia papagalilor.
Baile si umiditatea
Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor stimula perusii se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de ele. Ideal este sa mentineti in permanenta “cadita” cu apa in colivie. Baile trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de umiditate.

Aceste date v-au fost oferite pentru a-i asigura perusului dumneavoastra o diversitate a regimului alimentar, o alimentatie completa, care pot sa substituie mixurile de seminte pe care le gasiti cu usurinta in magazinele de specialitate.
Aspecte particulare

Viata reproducatoare
- Perusii sunt pasari prolifice si relativ usor de reprodus in captivitate.
- Masculul si femela ajung la maturitate in jurul varstei de 3-4 luni, dar nu ar trebui imperecheati pana la varsta de 10-12 luni.
- Perioada de reproducere se extinde, de regula, pana la varsta de 4 -5 ani la femela si de 6-7 ani la mascul.
- Ouale sunt depuse intr-un interval de 2 zile in numar de 5-6.
- Perioada de incubatie dureaza circa 18-22  zile.


Boli si afectiuni curente
 



Orice alterare a starii de sanatate sau orice modificare de comportament, reprezinta un eventual simptom de boala si trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate. Prezentati-va la medicul veterinar imediat ce semnalati la perusul dumneavoastra unul dintre urmatoarele simptome: lipsa poftei de mancare, apatie, secretii la  nivelul foselor nazale, voma, scaderea rapida in greutate, se scarpina foarte mult, diaree, nu mai zboara, sta zburlit, cu aripile desfacute, devine tacut si retras.

Parazitii externi (paduchi, raia) pot determina in urma evolutiei, leziuni din ce in ce mai severe la nivelul pielii, eritem, cruste, smulgerea penelor, prurit si consecutiv, inapetenta, apatie si pierderi in greutate.

Giardia si Cryptosporidium sunt doi paraziti des intalniti la pasari care determina afectiuni ale tubului digestiv din ce in ce mai severe, manifestate prin sindrom diareic cu fecale moi, apoi lichide, inapetenta, apatie, deshidratare severa si in curand la moartea pasarii.

Hipovitamonoza B reprezinta o deficienta in stocarea si utilizarea vitaminelor complexului B, datorata in prima instanta consumului de mei nevitaminizat care contine o antivitamina B si care accentueaza deficitul vitaminelor B din organismul pasarii. Pasarea este apatica, sta zburlita, prezinta stare de somnolenta si tulburari de echilibru.

Psitacoza este o boala infecto-contagioasa a pasarilor manifestata in special, prin simptome respiratorii (secretii la nivel ocular si naza) si/sau diaree. Pasarea slabeste drastic, nu se mai alimenteaza corespunzator si in final, moare.

In afara acestor boli, perusul este predispus diferitelor fracturi ale aripilor si picioarelor, proceselor tumorale, intoxicatiilor cu diferite toxice, constipatiei diferitelor boli infecto-contagioase ale pasarilor in general, retentiei de oua, etc.


Cele mai frecvente boli intalnite la perusi sunt:
-tumorile:Printre tumorile comune se numara tumorile grase,testiculare,ale rinichilor,glandei suprarenale si multe alte tipuri.
-gusa tirodiana:Deficitul de iod produce o marire a glandei tiroide care poate duce la schimbarea vocii pasarii.
-psitacoza:Este produsa de bacteria clamidya psittaci si poate fii transmisa oamenilor.Pasarile trebuie testate,mai ales daca vor trai alaturi de oameni invarsta , care sunt cei mai predispusi la aceasta boala.
-capuse:Capusele de fata solzoasa sau picioaresolzoase produc o avalansa de solzi cu gauri mici la suprafata picioarelor si ciocului.Poate duce la deformari ale ciocului
-bolile ficatului:Asociate cel mai eds cu o nutritie proasta, ele pot fi produse si de alte boli.
-virusul poliomelitic:Descris initial ca ''boala perusilor intarcati'',aces virus produce moartea puilor, la iesirea din cuib.
-boala ciocului si penelor:Produc o deformare a penelor de zbor.Pasarile afectate sunt deseori numite taratoare pt ca nu au pene de zbor si nu pot zbura.
-megabacteria:Numita pe vremuri''de slabire''este de fap o infectie de fermentare si se trateaza cu medicamente impotriva ciupercilor.Produce o scadere cronica in greutate.
-infectii cu protozoare:Cele mai comune infectii cu protozoare sunt tricomonaza si giardia,mai ales la coloniile di crescatoriile de perusi.

Cauza des intalnita care duce la moartea perusilor sunt accidentele traumatice sau otravile accidentale.Nu permiteti ca pasarea sa zboare nesupravegheata prin casa caci ar putea si ucisa de alte animale ale familiei. 



Pentru a veni in ajutorul iubitorilor de pasari incercam sa strangem laolalta informatii despre pasari postate de dumneavoastra, iubitorii de pasari, in mediul online.Facem acest lucru fara sa avem vre-un interes material si fara sa pretindem ca suntem proprietarii acestor informatii sau ca ele sunt complet adevarate.Deasemenea mentionam conform legii sursa.Multumim celor care se obosesc sa impartaseasca din experienta lor si celorlalti pasionati de pasari. Sursa: exotikparrots.blogspot