Nimfe

Papagalul Nimfa (Nymphicus hollandicus)

Istoric si origini

Nymphicus provine din limba greaca si inseamna mireasa. De obicei nimfele erau fiicele zeului Zeus care se ocupau cu dansuri, cantece si jocuri si ramaneau vesnic tinere. Pe langa toate acestea nimfele insoteau zeii si raspandeau binecuvantare si fertilitate. Datorita faptului ca aceasta pasare este atat de jucausa, cantareata si fertila se spune ca ea a insotit nimfele. Se spune ca atunci cand Odyseus a intalnit-o prima data pe nimfa "Calypso", ea avea pe cap o asemenea pasare, la fel de frumoasa ca si ea.

Holandicus provine de la "Wilem Jansz" care este unul dintre primii care au descoperit aceste pasari. El fiind olandez, numea pe atunci Australia "Noua-Olanda". Abia in 1788 au primit pasarile un nume stiintific, dat de Gmellin si anume "Psittacus Novaehollandiae". In 1792 l-a denumit Kerr "Psittacus Hollandicus" iar in 1832 si-a primit numele final de la Wagler si anume "Nymphicus hollandicus". La mijlocul secolului al 19-lea, cand europenii au inceput sa colonizeze Australia, au inceput sa apara si primele exemplare de nimfe in Europa.

Datorita faptului ca clima in Australia este foarte schimbatoare, pasarile s-au adaptat relativ repede iar dupa scurt timp au inceput sa se inmulteasca in captivitate. In limba engleza i se spune 'cockatiel' ceea ce inseamna kakadu mic. Ei sunt clasificati ca cei mai mici din genul Cacauidaelor (familia cockatoo). Spatiul ei natural de trai sunt stepele si savanele Australiei, el fiind pe langa perus unul dintre cele mai raspandite pasari ale Australiei. Oamenii de stiinta nu au cazut de acord mult timp daca nimfele fac parte din familia papagalilor sau cea a kakadu. Intre timp este clar ca fac parte din familia de kakadu.

Hranirea

Hrana nimfelor se gaseste in mare parte pe jos, ea fiind compusa din seminte de iarba, seminte de pomi, fructe etc. Hrana de baza: mei, seminte de floarea soarelui (albe sau tarcate), seminte de canepa, seminte de iarba, seminte de castraveti, seminte de dovleac, seminte de lubenita, seminte de spanac, seminte din diferite buruieni, seminte de ridichi, pe langa hrana de baza formata din diferite seminte, nimfelor le trebuie vitamine pe care cel mai bine le iau din fructe si legume.

Printre favoritele lor se enumera salata verde, morcovi cu frunze, mere, porumb inca necopt pe siulete, cozi de ardei cu seminte, cartofi, orez, seminte de soc, nuci, struguri, mandarine, portocale, visine, prune, ardei, sfecla rosie, castraveti, mazare.

Papagalii nu mananca numai mei; nimfele, ca si toate celelalte specii de pasari au nevoie de un meniu mai diversificat de hrana.

Caracteristici generale

Au o lungime de 40 cm, iar durata de viata este de 14-20 ani dar pot trece si peste 25. Au intre 90 – 110 g greutate. Sunt unii dintre cei mai rapizi zburatori ale Australiei, australienii numindu-i si “Quarrian”. Nimfele traiesc de obicei ca perechi, rareori ca mici grupuri, dar s-au vazut si stoluri de cateva sute.

Nimfele sunt pasari foarte pasnice care pot fi tinute impreuna cu alte pasari pasnice cum ar fi perusii. Nimfele pot vedea pana la 100 de cadre pe secunda pe cand ochiul omenesc numai 16. Nimfele isi iau timp cam doua ore pe zi pentru a-si aranja si curata penajul (isi trage fiecare pana in parte prin cioc).

Datorita faptului ca sunt pasari care traiesc in stoluri ei isi desfasoara toate activitatile zilnice impreuna, adica se orienteaza dupa celelalte pasari din stol; se spala impreuna, mananca impreuna etc. In gradinile zoologice in care se gasesc aceste pasari, sunt puse peste tot oglinzi pentru a simula spatiul lor natural de trai, si anume stolul.

Reproducerea si determinarea sexului

Toate pasarile au aceeasi necesitate de baza de a avea un partener. Multe parti din comportamentul lor natural il mentin pasarile datorita partenerilor lor. Unele pasari tind sa inlocuiasca partenerul cu omul, dar in mare parte nu reusesc si repede devin bolnave psihic si incep cu acte autodistrugatoare.

Masculul este in mare parte gri iar capul este galben cu doua cercuri rosii pe obraji, diferenta fata de femela este ca acest punct sau cerc rosiatic este mult mai intens la mascul Femela este in mare parte galbena cu unele urme de gri. Cea mai buna metoda de a deosebi un mascul de femela este coada; coada la femela este mai colorata cu forme tarcate pe ea.

Nimfele nu au o vreme anume in an in care se inmultesc si datorita faptului ca se pot acomoda foarte usor la orice mediu le este si foarte usor sa se reproduca in captivitate; de aceea au si fost foarte repede apreciate ca si animale de companie. Special la nimfe este ca masculul si femela clocesc ouale cu schimbul, ceea ce este foarte deosebit la papagali. Nimfele sunt mature si pregatite de reproducere la varsta de 9 luni dar nu este indicat sa le lasati sa cloceasca pana la varsta de 1 an. Unele nimfe prefera sa nu fie nimic in cuib si in acest caz ele curata cuibul.

Nimfele fac intre 5-7 oua pe care le depun la interval de cate 2 zile. Ele vor incepe sa cloceasca dupa al doilea ou iar durata de clocire va fi de 18-21 de zile. Puii vor sta 5 saptamani in cuib iar dupa 3 saptamani dupa ce au parasit cuibul vor manca singuri si vor deveni independenti. Puii ajung la penajul si culorile finale dupa aproximativ 9 luni.

Spatiul de trai si colivia
 
Masurile ideale pentru o voliera sunt de 2.5x1.5x2 LxLxI m pentru pereche de nimfe iar oentru o olicie ar trebui sa fie de cel putin 110x100x70 cm. Nimfele nu sunt chiar asa de sensibile, deci pot fi lasate chiar si iarna din cand in cand in volierele externe de aceea este indicat (daca aveti posibilitatiile necesare) sa aveti pe langa colivia din casa si o voliera externa pentru vara si chiar si partial iarna.

Nu este indicat sa tineti colivia sau voliera in camere intunerici, sau intr-un loc in care bate soarele direct pe ei, nu este nici indicat sa se fumeze in camera daca aveti colivia intr-un spatiu inchis. Toate acestea pot duce la boli sau chiar la moartea pasarilor.

Chiar daca aveti voliere si sunt inauntru in casa, este foarte indicat sa le dati drumu macar o data la cateva zile sa zboare prin camera, aceasta le face bine lasadu-I sa se simta putin mai liberi iar muschii lor de la aripi se pot dezvolta un pic. Un papagal lasat liber se va apropia si un pic mai usor de stapanul sau.

In colivie sau in volier incercati sa evitati jucarii sau altceva pe ce pot sta nimfele ce este patrat sau dreptunghiular, toate acestea trebuie sa fie rotunde iar nimfele trebuie sa ajunga sa le cuprinda cu ghiarele cel putin pe treisfert altfel vor avea probleme mari cu picioarele.

 ISTORIA NIMFELOR

Papagalul nimfă (Nymphicus hollandicus ) este originar din Australia. Nymphicus provine din limba greacă și înseamnă mireasă. De obicei nimfele erau fiicele zeului Zeus care se ocupau cu dansuri, cântece și jocuri și rămâneau veșnic tinere. Pe lângă toate acestea nimfele însoțeau zeii și răspândeau binecuvântare și fertilitate. Datorită faptului că această pasăre este atât de jucăușă, cântăreață și fertilă se spune că ea a însoțit nimfele. Se spune că atunci când Odyseus a întâlnit-o prima dată pe nimfa "Calypso", ea avea pe cap o asemenea pasăre, la fel de frumoasă ca și ea. Holandicus provine de la "Wilem Jansz" care este unul dintre primii care au descoperit aceste păsări. El fiind olandez, numea pe atunci Australia "Noua-Olandă". Abia în 1788 au primit păsările un nume științific, dat de Gmellin și anume "Psittacus Novaehollandiae". În 1792 l-a denumit Kerr "Psittacus Hollandicus" iar în 1832 și-a primit numele final de la Wagler si anume "Nymphicus hollandicus". La mijlocul secolului al 19-lea, când europenii au început să colonizeze Australia, au început să apară și primele exemplare de nimfe în Europa. Datorită faptului că, clima în Australia este foarte schimbatoare, păsările s-au adaptat relativ repede iar după scurt timp au început să se înmulțească în captivitate. În limba engleza i se spune 'cockatiel' ceea ce înseamnă kakadu mic. Ei sunt clasificați ca cei mai mici din genul Cacauidaelor (familia cockatoo). Spațiul ei natural de trai sunt stepele și savanele Australiei, el fiind pe lângă peruș unul dintre cele mai răspândite păsări ale Australiei. Oamenii de știință nu au căzut de acord mult timp dacă nimfele fac parte din familia papagalilor sau cea a kakadu. Între timp este clar că fac parte din familia de kakadu.


Cockatiel Nymphicus hollandicus 

Taxonomie: Familia Cacatuidae, genul Nymphicus 

 Origine: Australia, Europa
Descriere: Femelele au coloratia mai palida si dungi pe partea interna a cozii
Dimensiuni: 30-35cm; 90-125g Speranta de viata: 20-25 ani insa s-au descoperit exemplare si de 29 de ani
Temperament: Foarte blanzi, veseli, apreciaza atat compania omului cat si a altor pasari, afectuosi, curiosi, sociabili, relativ tacuti, le place sa fie in centrul atentiei !
Varietati: Grey, Lutino, Cinnamon, Pearl, Albino, Whiteface, Fallow si altele .

 

Nimfa : Este unul dintre cei mai rapizi zburatori ale Australiei, australienii numindu-l si “Quarrian”
Nimfelor le place tare mult sa le ploua, de aceea este bine sa le stropiti mai des cu apa si daca este posibil sa le puneti si o vanita sa faca baie
Nimfele sunt pasari foarte pasnice care pot fi tinute impreuna cu alte pasari pasnice cum ar fi perusii
Nimfele pot vedea pana la 100 de cadre pe secunda pe cand ochiul omenesc numai 16
Nimfele isi iau timp cam 2 ore pe zi pentru a-si aranja si curata penajul (isi trage fiecare pana in parte prin cioc)
Datorita faptului ca sunt pasari care traiesc in stoluri ei isi desfasoara toate activitatiile zilnice impreuna, adica se orienteaza dupa celelalte pasari din stol; se spala impreuna, mananca impreuna etc. In gradiniile zoologice in care veti gasii aceste pasari veti putea observa probabil ca sunt peste tot oglinizi pentru a simula spatiul natural de trai adica stolul.
Daca lasati nimfele libere prin casa este indicat sa le puneti in colivie cateva crengi de salcie,salcam, par,mar,sau tei ,altfel veti avea neplacuta surpriza ca va roade mobila, tapetul cablurile sau orice altceva ce considera ei ca se poate roade .

 

 

Papagalul nimfa

 Nymphicus hollandicus  este probabil cel mai raspandit animal de companie din categoria pasarilor. Si pe buna dreptate caci temperamentul sau dulce, vesel, afectuos si sociabil il face foarte potrivit chiar si pentru familiile cu copii. Originara din Australia, nimfa se distinge prin creasta caracteristica, a carei pozitie ne indica starea de spirit a pasarii. Penajul papagalului nimfa in salbaticie este gri cu pete albe pe marginile aripilor. Fata masculului este de culoare galbena sau alba, pe cand a femelei este de culoare gri. Ambele sexe au in obraji pete portocalii, insa coloritul petelor masculului este mai intens decat al femelelor. Picioarele sunt de culoare gri si ghearele negre. Papagalii nimfa ating lungimi de pana la 30-35cm, cantaresc aproximativ 90-125g si au o speranta de viata de 20-25 ani.
In habitatul lor natural papagalii nimfa, traiesc in perechi sau in grupuri de indivizi si prefera padurile, zonele aride si semiaride sau regiunile cu tufisuri, facandu-si cuiburile intotdeauna langa apa. Semintele, grauntele, rasadurile, fructele si insectele alcatuiesc dieta lor in natura. Acesti papagali obisnuiesc sa “atace” lanurile si livezile de fructe ale fermierilor. Papagalul nimfa este monogam, femela construind cuibul si clocind ouale, masculul fiind cel care ii aduce de mancare. Masculul este foarte protector si afectuos cu puii sai, fiind chiar capabil sa-i creasca singur daca femela nu este in stare.
Ca pasari de companie, papagalii nimfa sunt cautati pentru temperamentul lor placut si vesel, pentru blandetea si pentru inteligenta lor. Ei sunt pasari usor de imblanzit, foarte prietenoase si foarte afectuoase. Sunt pasari sperioase, care se panicheaza usor in special la zgomote puternice si pe timpul noptii. De aceea, ideal este sa lasati noaptea o lumina slaba aprinsa in camera in care tineti colivia nimfei. Masculul nimfa poate fi invatat sa vorbeasca sau sa imite diferite sunete si chiar melodii (totusi, acest lucru nu este o certitudine, depinde de fiecare pasare in parte). Angajamentul de crestere al unuia sau mai multor papagali nimfa nu trebuie luat cu usuratate, odata achizitionat, animalul va trebui ingrijit cu responsabilitate.
papagalul nimfa nu poate fi gazduit in colivii sau voliere impreuna cu orice alta specie de papagali deoarece poate fi victima agresivitatii celorlalte pasari. Nici convietuirea nimfelor cu pasari mai mici decat ele nu este recomandata intrucat nimfele pot deveni si ele agresive si pot produce accidente si raniri. Desi s-au inregistrat cazuri de buna intelegere intre nimfe si amorezi, perusi, micul Alexander sau chiar alte specii, nu recomand amestecarea acestora. Va trebui sa aveti mare grija la introducerea altor specii in spatiul nimfei si sa supravegheati cu atentie si timp indelungat reactiile si atitudinile pasarilor pentru a evita conflictele si ranirile. Pentru ca nimfa nu este un papagal solitar, ideal este sa aveti o pereche pe care sa o gazduiti intr-o colivie foarte mare sau intr-o voliera.

Mutatii de culori

 

Combinatie de Opaline si ADMPied

 Mutatia genetica este o schimbare care apare in materialul genetic (ADN) si ea se poate produce atat in natura, spontan, cat si in captivitate, controlat sau spontan. Mutatiile genetice pot fi:
- favorabile (avand efecte pozitive, dand animalului avantaje fata de alte exemplare ale aceleiasi specii),
- nefavorabile (avand  efecte negative sau chiar letale, dand animalului dezavantaje fata de alte exemplare ale aceleiasi specii),
- neutre (nici nu avantajeaza, nici nu dezavantajeaza animalul).
Mutatiile coloristice pe care incearca sa le creeze crescatorii de papagali nimfa sunt mutatii care afecteaza numai coloritul penajului acestor pasari, prin modificarea nivelurilor de pigmenti (melanina si lipocrom). Melanina este pigmentul responsabil pentru culorile maro, gri si albastru, iar lipocromul este pigmentul responsabil pentru culorile galben si rosu.
Mutatiile se produc rar si sunt greu de obtinut. Pentru a putea fi considerate mutatii, trebuie sa aiba caracter ereditar, fiind transmise la cel putin 2 generatii urmatoare de pui.
In prezent se cunosc aproximativ 15 mutatii coloristice ale papagalului nimfa, grupate in 3 categorii: dominante (Normal Grey, Dominant Silver, Dominant Yellowcheek), recesive (Fallow, ADMPied, Olive, Recessive Silver, Whiteface, Pastelface, Pastel Silver, Spangle) si sex-linkate (Cinnamon, Pearl, Lutino, Sex-linked Yellowcheek, Platinum). In afara de aceste mutatii se cunosc o multitudine de combinatii.
Mutatiile au diferite nume, in functie de regiunile globului. De multe ori este dificil sa distingem corect mutatia unui papagal nimfa, avand in vedere si numeroasele combinatii posibile.
Dezvoltarea mutatiilor este un procedeu dificil si trebuie lasat in seama specialistilor.

 In urmatoarele randuri va voi prezenta mutatiile coloristice ale papagalului nimfa, impreuna cu scurte descrieri si fotografii.

Normal grey

Aceasta nu este o mutatie ci culoarea naturala a papagalului nimfa. Masculul are culorile mai bine definite, fata este galben aprins, obrajii portocalii aprins iar corpul gri inchis. Femela are fata de culoare gri, cu urme de galben palid. Intregul colorit al femelei este mai putin intens si penele de pe corp au o tenta maronie. 

 Cinnamon

 

Culoarea gri a penajului este inlocuita la Cinnamon cu un maroniu-scortisoara (de aici si numele varietatii). Masculul are fata galben aprins cu obrajii portocaliu intens iar femela isi pastreaza fata gri (uneori cu urme de galben) si are intreg coloritul mai estompat. Ochii sunt inchisi la culoare, iar ciocul si picioarele sunt gri.

Bronze Fallow 

Culoarea penajului este foarte asemanatoare cu cea a mutatiei Cinnamon (cu care este de multe ori confundata), dar ochii pasarilor sunt rosii, iar ciocul si picioarele sunt roz. De asemenea, penele maronii sunt mai pale decat la Cinnamon si au o tenta galbuie mai puternica. 

ADMPied (Pied, Harlequin) 

 Portiuni din penajul gri sunt inlocuite cu penaj galben. Ochii sunt inchisi la culoare.
Pearl (Opaline) 

Femela are capul de culoare galben aprins, obrajii colorati puternic in portocaliu si intreg penajul (de pe corp si aripi) cu un aspect gri perlat cu galben. Masculii isi pierd perlele dupa prima naparlire si arata exact la fel ca masculii Normal Grey. Un mascul de calitate prezinta totusi cateva "perle" ici-colo in penaj.

 Lutino (SL Ino)

  Penaj alb cu zone galbui, fata galbena si obrajii portocalii. Ochii pasarilor sunt in general rosii, iar ciocul si picioarele sunt roz.

 Olive (Emerald, Yellow-suffused)

 Mutatie recenta si rara. Penaj gri "spalat" cu galben, dand impresia de verzui-masliniu, aspect usor perlat al penelor de pe spate.

 Dominant Silver (Ashen Dilute)

 Penaj gri argintiu, ochi inchisi la culoare, cioc si picioare gri inchis, crestetul capului (in spatele crestei) de culoare gri inchis. 

Recessive Silver (Ashen Fallow)

 

 Penaj gri argintiu, ochii rosii, ciocul si picioarele roz.

Whiteface

Penaj gri argintiu, ochii rosii, ciocul si picioarele roz.

Dominant Yellowcheek 

  Petele din obrajii pasarilor sunt galbene sau galbui-portocalii.

 Sex-linked Yellowcheek

 

Obraji de culoarea lamaiei.

Pastelface (Paleface)

 Galbenul si portocaliul din penaj sunt mai pastelate.

Pastel Silver (Dilute, East Coast Silver) 

 Penaj gri-argintiu deschis, uniform

Platinum 

 Penaj gri-argintiu-fumuriu, ochi inchisi la culoare, cioc si picioare bej pai

 Spangle (Silver Spangle)

Penaj deschis la culoare smaltuit cu gri. Ochi inchisi la culoare, cioc si picioare gri inchis 

 Diferentierea sexului 

Diferentierea sexului unui papagal nimfa nu este dificila decat in cazul anumitor varietati de culoare.

Masculul este in mare parte gri iar capul este galben cu doua cercuri rosii pe obraji, diferenta fata de femela este ca acest punct sau cerc rosiatic este mult mai intens la mascul. Femela in mare parte este galbena cu unele urme de gri

Mai jos in partea stanga va prezint exemplu de femela iar in dreapta de mascul !


Cea mai buna metoda de a deosebii un mascul de femela, este coada; coada la femela este mai colorata cu forme tarcate pe ea.
 
 
 
 
 Varsta
stabilirea varstei unui papagal nimfa este dificila, mai ales daca acesta a trecut de primele 2 naparliri. 
Pentru aceasta specie am descoperit cateva indicii folositoare!
 
 

  Comportament

  Creasta sta aproape vertical, si restul penelor de pe cap sunt ridicate; aceasta inseamna ca nimfa este atenta, arata interes pentru ceva 

 Creasta este lasata pe spate, aproape orizontal, unele pene de pe cap sunt totusi ridicate; aceasta inseamna ca nimfa este relaxata, se afla intr-o perioada de liniste


 Toate penele sunt nete, lasate jos, creasta este tare lasata pe spate; pasarea este agresiva ii este frica de ceva


 Creasta este tare ridicata iar penele de pe cap sunt nete; nimfa vrea sa se arate importanta.


Hrănirea 

  Papagalii nu mănâncă numai mei; nimfele, ca și toate celelalte specii de păsări au nevoie de un meniu mai diversificat de hrană.
Hrana nimfelor se găsește în mare parte pe jos, ea fiind compusă din semințe de iarbă, semințe de pomi, fructe etc. Hrana de bază: mei, semințe de floarea soarelui (albe sau tărcate), semințe de cânepă, semințe de iarbă, semințe de castraveți, semințe de dovleac, semințe de lubeniță, semințe de spanac, semințe din diferite buruieni, semințe de ridichi,ovaz, pe lângă hrana de bază formată din diferite semințe, nimfelor le trebuie vitamine pe care cel mai bine le iau din fructe și legume.
Printre favoritele lor se enumeră  morcovi cu frunze, mere, porumb încă necopt pe știulete, cozi de ardei cu semințe, cartofi, orez, semințe de soc, nuci, struguri, mandarine, portocale, vișine,salcam,salcie , ardei gras, sfeclă roșie, castraveți, mazăre.

 

 Spațiul de trai-colivia

Măsurile ideale pentru o volieră sunt de 2.5x1.5x2 LxLxI m pentru o pereche de nimfe iar pentru o olicie ar trebui sa fie de cel putin 110x100x70 cm.Spatiu minim ,incat sa isi poata intinde aripile si sa topaie cat de cat prin colivie in asa fel in cat sa nu se loveasca de toate jucariile si /sau de hranitoare ,atunci cand isi intine aripile .Pentru un spatiu mic oferit papagalului sugerez sa il lasati sa zboare in camera de minim 2 ori pe saptamana 1 ora macar ( oricum cand i se face foame de regula se intoarce singur in casuta lui daca are portita deschisa).Pentru cei ce sunt nevoiti sa ii tina intr-o colivie standard pentru nimfe recomand sa dezataseze partea de sus a coliviei atunci cand doresc sa ii lase sa zboare liberi prin camera, pentru a localiza mai bine unde are mancarea ( atunci cand se "pierde" prin restul noutatilor descoperite prin camera )

Nu uitati ca papagalii in general sunt animale foarte inteligente si foarte curioase,motiv pentru care va sugerez sa verificati bine geamurile si usile atunci cand va lasati companionul liber prin camera si sa stati cu ochii pe el pentru ca roade cabluri ,perdea,mobila tot ce prinde ,le foloseste ca jucari.

  Imperecherea

 

Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a 8-12 ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de nimfe cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit.

Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, spanac, mazare, porumb, mar,salcam,salcie,struguri,rosie foare bine coapta,ardei gras.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, nimfele sunt de regula parinti excelenti.
De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din cand in cand starea puilor (de preferinta zilnic), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana. Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de 10 zile, daca doriti, puteti inela pasarile.

 

Reproducerea

Nimfele nu au o vreme anume în an în care se înmulțesc și datorită faptului că se pot acomoda foarte ușor la orice mediu le este și foarte usor sa se reproducă în captivitate; de aceea au și fost foarte repede apreciate ca și animale de companie. Special la nimfe este că masculul și femela clocesc ouăle cu schimbul, ceea ce este foarte deosebit la papagali. Nimfele sunt mature și pregătite de reproducere la vârsta de 9 luni dar nu este indicat să le lăsați să clocească până la vârsta de 1 an. Unele nimfe preferă să nu fie nimic în cuib și în acest caz ele curăță cuibul.

 Nimfele fac între 5-7 Rar 8 ouă pe care le depun la interval de câte(1 zi foarte rar )sau 2 zile in mod normal . Ele vor începe să clocească după al doilea ou iar durata de clocire va fi de 18-21 de zile,insa daca dupa 21 de zile nu au nici un rezultat ,verifica ouale si daca sunt intregi si ei inca le clocesc ,continua sa nu ii deranjezi (eu am avut o pereche care mi-a scos dupa 26 de zile ,daca nu m-ar fi avertizat un crescator mai experimentat decat mine la vremea aceea ,sa ii las in pace si doar sa verific daca sunt sparte ,le-as fi scos in mod sigur,insa datorita stresului de multe ori sau anumitor conditii nefavorabile ,procesul poate dura mai mult.De regula asta se poate intampla la inceput cand abia isi dezvolta maturitatea sexuala  . Puii vor sta 5 săptămâni în cuib iar după 3 săptămâni după ce au părăsit cuibul vor mânca singuri și vor deveni independenți

 

 Puii ajung la penajul și culorile finale dupa aproximativ 9 luni.

 Igiena cuibului 

 Este extrem de importanta. Astfel, zilnic sau o data la doua zile, va trebui sa curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul.
Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca.
Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest pui poate fi salvat daca este hranit din mana.
Incepand cu varsta de 2-3 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode.
In jurul varstei de 4-5 saptamani puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe.
Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). La circa 5 saptamani puii vor avea penajul complet format (cu penele din coada scurte) si pot fi “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor.
In general, puii de nimfa sunt complet “intarcati” la varsta de 8-10 saptamani. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de 2 saptamani. Nu grabiti procesul!

 

Depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor
Femela nimfa va putea incepe sa depuna oua chiar si la 2 saptamani de la prima imperechere. Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie:
- femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului);
- cu 1-2 zile inainte de depunerea primului ou, fecalele expulzate de femela vor avea dimensiuni enorme. Acest tip de fecale vor fi excretate pe toata perioada depunerii intrucat femela se va abtine si va defeca doar o singura data la 12 ore;
- cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata.
In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale) si legume proaspete precum: spanac, andive, patrunjel, frunze de nap, frunze de mustar etc.
In general, femela nimfa va depune in medie circa 4-6 oua mici si albe (desi este posibil sa depuna chiar si 8), cate unul la fiecare a doua zi, desi nu este total neobisnuit sa depuna chiar si unul pe zi. Daca nimfa se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Nu va alarmati, acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal. Procesul de incubatie incepe abia dupa depunerea celui de-al doilea sau al treilea ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare.

Verificarea fertilitatii 

 De aceea, este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii.
Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 90% din ele vor dezvolta pui. Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor este poroasa si bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna. Daca oul este fertil va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei retele. Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii. Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta pentru ca omorati embrionii! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib.
Incubarea oualor este facuta de ambii parinti. Daca unul din parinti iese afara din cuib pentru a manca, bea sau face baie, celalalt se va aseza pe oua. Nu este neobisnuit nici ca parintii sa cloceasca impreuna, in acelasi timp, fiecare sezand pe o parte din oua.
De obicei, femela incubeaza mai mult noaptea, cand masculul sta langa cuib, pazindu-l. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, parintii intorc ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor.
Este bine sa verificati cuibul nimfelor din cand in cand (chiar si de cateva ori pe zi, insa fara sa exagerati) pentru a vedea starea oualor. Pasarile se pot speria daca le deschideti cuibul fara a le preveni si pot sparge din greseala unul sau mai multe oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa ciocaniti usor in cuib de fiecare data inainte de a-l deschide. Dupa ce il deschideti, in general pasarile vor alege sa iasa din el si va vor lasa sa inspectati ouale. Daca acest lucru nu se intampla, puteti folosi o revista sau o bucata de carton pentru a indeparta cu atentie si gentilete pasarea din cuib. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte fragile!
Eclozarea oualor va avea loc la circa 18-21 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 21 de zile, mai asteptati pana se implinesc 28 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura de la cateva ore pana la 2 zile chiar, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se “odihnesc” de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect normala. Detaliile referitoare la viata si cresterea puilor dupa momentul eclozarii vor face obiectul unui alt articol.

 Hranirea la mana a puilor de nimfa

 

 Desi rare, din nefericire exista totusi cazuri in care nimfele isi abandoneaza sau abuzeaza puii si acestia, pentru a putea supravietui, vor trebui hraniti la mana de catre stapani. De asemenea, se poate intampla uneori ca unul din parinti sau chiar amandoi sa moara, lasandu-si odraslele orfane. Hranirea la mana nu este deloc o sarcina usoara si este un proces indelungat, care poate dura pana la 10 saptamani. Puii sunt foarte fragili si sensibili si au nevoie de multe pregatiri si de foarte mare atentie si grija. Veti avea nevoie de mult timp, de rabdare si dedicatie. Va trebui sa va documentati cat puteti de mult pentru a va asigura ca indepliniti corect procedura si acordati astfel puiului sanse reale de supravietuire si dreptul la o viata sanatoasa. Puii sunt totalmente dependenti de dumneavoastra iar pierderea lor poate fi deosebit de dureroasa. Hranirea la mana in prima saptamana de viata a puilor este foarte dificila intrucat mancarea pe care le-o oferim noi, oamenii, nu poate inlocui cu succes mancarea oferita de parinti si sistemul imunitar al puilor ar putea avea de suferit. Multi pui hraniti la mana din prima lor saptamana de viata nu vor supravietui. Apelati la ajutorul unui crescator experimentat sau al unui veterinar! Prezentul articol va va prezenta doar linii de ghidaj general!
Ustensile necesare

 hrana special formulata

termometre

siringi sterile fara ac, pipete sau lingurite

cantar de bucatarie

 incubator

prosop impaturit
Hrana pentru pui

 Cautati in magazinele de specialitate mancare special formulata pentru pui neintarcati. Ea se prezinta sub forma de praf care trebuie amestecat cu apa calduta si contine toti nutrientii care in mod normal sunt furnizati in mancarea regurgitata de parinti puilor. Alegeti sortimentul potrivit pentru papagalii nimfe.
Temperatura hranei este cruciala si ea trebuie sa fie cuprinsa intre 40 si 41°C. Puii vor refuza mancarea mai rece sau mai calda de atat. Mancarea prea rece poate determina incetinirea digestiei si chiar moartea puilor! De asemenea, mancarea cu temperatura mai mare de 41°C poate arde gusa puilor si cauza dureri atroce sau chiar moartea micutilor. Folositi un termometru alimentar pentru a masura temperatura alimentului.
Hrana trebuie sa aiba consistenta unei supe-creme si nu trebuie sa contina cocoloase nedizolvate (in cazul puilor in varsta de cateva zile hrana trebuie sa fie lichida). Urmati cu atentie instructiunile de pe ambalajul produsului pentru a-l prepara in bune conditii. Pe masura ce puii cresc, puteti ingrosa treptat alimentul.
Aruncati toata mancarea care ramane neconsumata! Nu o refolositi niciodata!
In cazul in care nu aveti imediat la indemana hrana special formulata puteti folosi un amestec de cereale pentru copii (cu continut ridicat de proteine) cu legume si vegetale pasate. Nu recomandam folosirea acestui tip de hrana intrucat prepararea sa nu poate fi sterila si riscati sa imbolnaviti puii.

Incubatorul

 Marimea incubatorului care va gazdui puii depinde de varsta si numarul lor. Puteti folosi in acest scop o cutie de plastic, o cutie de carton sau chiar un acvariu de dimensiuni reduse. Dezinfectati cu atentie incubatorul inainte de a-l folosi. Acoperiti fundul acestuia cu un strat de talas de pin sau brad de circa 4-5cm grosime si peste acesta asezati un alt strat de prosoape de hartie sau servetele moi. Incubatorul va trebui curatat cu regularitate si fecalele puilor indepartate.
Puii nu-si pot regla si mentine singuri temperatura corporala asa ca incubatorul va trebui incalzit. Pentru aceasta folositi un “heat pad” pe care sa il asezati sub incubator. Acoperiti incubatorul cu un prosop mare, lasand totusi o parte libera pentru a permite circulatia aerului. Pentru controlarea temperaturii introduceti in incubator un termometru incasabil. Iata mai jos tabelul de temperaturi necesare puilor in incubator, in functie de varsta lor:

Varsta (zile)                Temperatura (°C)                                 
1-5 zile                                34,5-35,5
6-9 zile                                 33,8-35
10-14 zile                            32,7-33,8   
15-21 zile                              30-32,2
22-28 zile                             27,2-29,4
29-35 zile                            24,4-26,6
35-intarcare                       21,1-23,8


Suprafata de hranire

Atunci cand hraniti puii asezati-i cu gentilete pe un prosop impaturit de mai multe ori pentru a le permite o oarecare stabilitate si a evita ranirea picioruselor. Plasati prosopul pe o masa stabila.

 Procedura de hranire a puilor

 

 Spalati-va cu atentie pe maini ori de cate ori manipulati sau hraniti puii! Dezinfectati de fiecare data toate ustensilele pe care le folositi, inclusiv bolul in care preparati mancarea! Ideal este sa folositi siringi sau lingurite diferite pentru fiecare pui in parte. Folositi siringi de dimensiuni diferite, in concordanta cu dimensiunile puilor.
Cand hraniti puii pentru prima oara alegeti un moment in care gusa lor sa fie aproape goala. Daca sunt infometati vor accepta mai usor sa fie hraniti din mana. Va recomandam sa folositi pentru hranire o siringa sterila. Umpleti partial siringa cu mancare la temperatura potrivita (40-41°C). Asezati puiul pe prosopul impaturit, cu fata spre dumneavoastra. Tineti siringa in mana dreapta si cu mana stanga sustineti cu gentilete capul puiului, intre degetul mare si cel aratator. Pozitionati cu atentie varful siringii in gura puiului, orientand varful catre partea dreapta a ciocului puiului. Atentie! Partea dreapta a ciocului puiului este partea dumneavoastra stanga! Pozitionarea siringii cu varful spre dreapta ciocului puiului este extrem de importanta! O pozitie incorecta poate duce la aspirarea hranei in plamani si moartea puiului! Apasati foarte incet pistonul siringii pentru a acorda suficient timp puiului sa inghita alimentul. Nu fortati ciocul puilor si nu le introduceti cu putere siringa pe gat! Ii puteti rani sau chiar omori! Aveti nevoie de foarte multa delicatete!
Pe masura ce vor creste puii vor inghiti mai usor si vor necesita cantitati mai mari de mancare.
Dupa ce terminati “masa” curatati cu gentilete ciocul puiului pentru a nu permite intarirea mancarii pe pielea sau penele acestuia. Incercati sa nu lungiti foarte mult durata hranirii, pentru ca puilor sa nu li se faca frig.
Cat de mult si cand sa hranim puii
Este foarte important sa nu hraniti excesiv puii! Hranirea excesiva poate determina incetinirea digestiei si moartea puilor!
Gusa trebuie sa fie elastica chiar si atunci cand puii sunt satui, ea trebuie sa aibe la atingere consistenta unui balon moale umplut cu apa. La puii foarte tineri gusa este chiar transparenta, putandu-se observa, prin pielea subtire, mancarea.
Iata mai jos un tabel orientativ care cuprinde orele de hranire (pe timpul zilei) si cantitatile recomandate in functie de varsta puilor. Nu va faceti griji in privinta noptii, nici parintii nu-si hranesc puii noaptea, asa ca acestia sunt obisnuiti sa reziste pana dimineata devreme. Este foarte important insa sa respectati intervalele la care trebuiesc hraniti puii!

Varsta (zile)                     Orele de hranire                      Cantitati (ml)
1-4 zile                             O data la 2 ore                          1-2 ml
5-7 zile                          O data la 3 ore                             2-3 ml
8-14 zile            7:00; 11:00; 15:00; 19:00; 23:00              4-6 ml
15-24 zile               7:00; 12:00; 17:00; 23:00                   7-10 ml
25-34 zile                    7:00; 17:00; 23:00                        11-15 ml
35-44 zile                         7:00; 19:00                              11-15 ml
45-intarcare                          19:00                                   11-15 ml

Este ideal sa cantariti puii in fiecare zi si sa va notati gramajul. In acest fel le veti putea urmari evolutia si preveni eventualele probleme. Daca puii “tipa” dupa mancare, hraniti-i, inseamna ca le este foame. Mai jos gasiti un tabel cu greutatea ideala a puilor in functie de varsta:

Varsta (zile)                    Greutate (g)
7 zile                                     37g
14 zile                                 50-65g
21 zile                                 70-84g
28 zile                                 85-99g
35 zile                                 92-110g
42 zile                                 90-105g*                      
49 zile                                 88-100g*
56 zile                                 95-120g
 
*In perioada in care puii isi incearca aptitudinile pentru zbor greutatea lor scade usor si este posibil sa fie nevoie sa-i hraniti mai mult sau mai des.
Va reamintesc ca hranirea la mana este o operatiune dificila. Cereti sfatul unui crescator experimentat sau unui veterinar!
  
Cum invatam un papagal nimfa sa vorbeasca
 
Multi oameni achizitioneaza un papagal doar pentru ca doresc sa-l invete sa vorbeasca. Aceasta este insa o motivatie gresita pentru ca un papagal este mult mai mult decat o “jucarie care vorbeste” si abilitatile de imitator sau vorbitor nu trebuie in nici un caz sa afecteze dragostea pe care stapanul o daruieste pasarii sale. Fiecare papagal are propria sa personalitate, propriile capacitati si aptitudini si, uneori, chiar si exemplare din speciile renumite pentru abilitatile lor de reproducere a limbajului uman, se dovedesc a fi complet “mute”. Papagalii invata sa vorbeasca datorita faptului ca isi considera stapanii ca fiind semenii lor, cu care doresc sa interactioneze si a caror atentie o doresc. De aceea, un papagal fara companion, ar putea sa vorbeasca mai mult decat un papagal care are un partener si deci, beneficiaza de atentia necesara de la un membru al aceleiasi specii.
Desi de multe ori sunt prezentati ca mari “vorbitori”, papagalii nimfa nu se numara printre speciile care vorbesc foarte bine sau care pot invata un vocabular bogat. Totusi, papagalii nimfa sunt foarte buni imitatori si fluiera foarte frumos, fiind capabili sa invete chiar fragmente de melodii. In general femelele se rezuma numai la un ciripit usor, masculii fiind mult mai vocali si reusind sa invete si cateva cuvinte sau combinatii de cuvinte (exista totusi si exceptii si s-au inregistrat cazuri de femele care vorbesc). Nimfele vor incepe sa vocalizeze dupa cateva luni de la nastere (4-8 luni) si tot de atunci puteti incerca sa le invatati sa vorbeasca sau sa fluiere diverse melodii. Cu cat papagalul este antrenat la varste mai fragede, cu atat sansele de succes sunt mai mari. De asemenea, chiar si o nimfa neimblanzita poate vorbi, desi papagalii dresati sunt mult mai usor de “convertit” la vorbirea umana. Unele nimfe vor invata sa vorbeasca in cateva saptamani, altele vor avea nevoie de luni sau chiar ani de antrenamente sustinute.
Nimfele vor imita cu usurinta cele mai diverse tipuri de zgomote, de la soneria telefonului pana la ciripitul altor pasarele. Ele sunt atrase de sunetele mai deosebite, care ies in evidenta si nu fac parte din registrul obisnuit de zgomote: amuzante, emotionale etc.
Tocmai din aceasta particularitate rezulta unul din trucurile pe care le puteti folosi pentru a va invata nimfa sa vorbeasca: repetati-i cuvantul pe care doriti sa-l retina pe o voce si o tonalitate deosebita de cea obisnuita si nimfa il va retine cu mult mai multa usurinta. De aceea intalnim atat de multi papagali care repeta injuraturile ocazionale ale stapanilor lor! :)

Papagalii nimfa au voci cu tonalitate inalta si de aceea este posibil sa le fie mai usor sa invete sa vorbeasca de la persoane care au voci cu tonalitati asemanatoare cu ale lor (in special femei). De multe ori, chiar daca vor invata sa reproduca limbajul uman, nimfele nu vor putea pronunta bine cuvintele. S-ar putea sa recunoasteti un anume cuvant spus de papagalul dumneavoastra doar dupa ce-l auziti de mai multe ori, iar persoanele straine, neobisnuite cu papagalii, s-ar putea sa nu recunoasca deloc pronuntia.

Pentru a va invata nimfa sa vorbeasca aveti nevoie de foarte multa rabdare, devotament si afectiune. Ca si in cazul oamenilor, si in cazul papagalilor este valabila zicala “repetitia este mama invataturii”. In cele ce urmeaza va vom prezenta cateva sfaturi de urmat in cazul in care v-ati decis sa va antrenati nimfa sa vorbeasca:
 
 
1. Incercati sa stabiliti o rutina zilnica, ideal este sa desfasurati 2 sedinte a cate 10 minute fiecare, una dimineata si una dupa-amiaza sau chiar inainte de culcare.

2. Scoateti nimfa din colivie in timpul sedintelor de antrenament, pentru a-i da posibilitatea sa-si focuseze atentia numai asupra dumneavoastra. Creati un mediu inconjurator linistit, fara zgomote sau evenimente care sa-i distraga pasarii atentia de la lectia de vorbire. Asigurati-va ca papagalul va poate vedea miscarea buzelor si va poate auzi cuvintele.

3. Incepeti prin a repeta un cuvant simplu si scurt, eventual format dintr-o singura silaba, o formula de salut sau chiar un nume: “buna”, ”coco”, ”iubi” etc. Lungiti silabele cuvantului pentru a va asigura ca nimfa il retine corect (papagalii accelereaza rostirea cuvintelor): “buuuunnnnnaaaa”, “cooocooo”.
Repetati cuvantul clar, pe aceeasi tonalitate, dar nu tare, pentru a evita astfel ca nimfa sa vocalizeze prea puternic in viitor. Repetati cuvantul ales pe durata intregii sedinte. In cazul in care cuvantul ales reprezinta un obiect, aratati-l papagalului in timp ce-l denumiti. Purtati-va cu nimfa dumneavoastra asa cum va purtati cu un copil care abia invata sa vorbeasca.

4. Nu incercati sa va invatati nimfa mai multe cuvinte odata, alegeti unul singur si treceti la urmatorul abia dupa ce papagalul il pronunta suficient de bine pe primul ales.

5. Recompensati nimfa cu o mica tratatie si o mangaiere de fiecare data cand este atenta si reuseste sa invete ceva. Recompensa are rol de incurajare si va ajuta nimfa sa fie atenta in continuare.

6. Inarmati-va cu foarte multa rabdare si blandete!

7. Nu pedepsiti niciodata papagalul daca nu reuseste sa invete sa vorbeasca! Nu tipati la el si nu il loviti! Fiecare pasare are personalitatea sa proprie si nu toate sunt interesate in a imita limbajul uman.

8. Puteti incerca sa utilizati CD-uri sau casete inregistrate cu cuvantul sau cuvintele pe care doriti ca nimfa sa le invete. Cand plecati de acasa lasati sa mearga CD-ul sau caseta, repetitia este unul dintre cei mai importanti factori de succes.

9. Puteti repeta cuvantul care doriti sa fie invatat si in afara sedintelor, atunci cand va aflati in preajma papagalului dumneavoastra.

Nu va mirati daca nimfa dumneavoastra va incepe sa vorbeasca initial atunci cand nu veti fi prezent/a! S-ar putea ca papagalul sa vrea sa exerseze singur pana cand isi va imbunatati vorbirea pentru a va putea apoi demonstra noul lui talent. Primele cuvinte sunt cel mai greu de invatat, dupa aceea totul va merge mult mai usor si s-ar putea chiar sa fie nevoie sa aveti grija ce vorbiti in prezenta papagalului pentru a evita situatii jenante in care acesta ar putea sa repete cuvinte nu tocmai placute auzite de la dumneavoastra!

 Nu fiti dezamagiti daca papagalul dumneavoastra nu vorbeste! Iubiti-l in continuare la fel de mult si descoperiti impreuna cu el alte modalitati de distractie si de interactiune!
Pentru a veni in ajutorul iubitorilor de pasari incercam sa strangem laolalta informatii despre pasari postate de dumneavoastra, iubitorii de pasari, in mediul online.Facem acest lucru fara sa avem vre-un interes material si fara sa pretindem ca suntem proprietarii acestor informatii sau ca ele sunt complet adevarate.Deasemenea mentionam conform legii sursa.Multumim celor care se obosesc sa impartaseasca din experienta lor si celorlalti pasionati de pasari. Sursa: exotikparrots.blogspot